timpul invinge

întotdeauna, precum apa unui izvor sapă în piatra cai necunoscute încă. odată cu trecerea anilor diminuăm, uităm. este corect pentru noi si pentru viaţa pe care o ducem, dar simt ca undeva ceva, cineva ne va judeca pentru felul în care trăim aceste lucruri.
nu mă refer la cazurile în care nu ne potrivim, nu mă refer la cazul în care spunem mersi ca am scapat de o relaţie.
mă refer la cazul în care nu ne considerăm trăirile trecute si prezente, un eşec.

tot ce am scris aici sînt doar înşiruiri de biţi. unii vad cea ce simt, alti mai puţin. pentru mine fiecare cuvînt înseamnă refularea, descărcare. nu pentru a uita ci mai degrabă pentru a goli prea plinul.

nu cred ca mă pricep sa scriu si de aceea poate cele scrise de mine nu par a avea vreun sens. pentru mine este important. nu vreau sa arăt nimănui nimic si acesta nu-s EU în felul meu. este dacă vreţi doar strigătul meu, o parte din mine.

în rest trăiesc printre voi si mă cunoaşteţi asa cum sunt si din cele ce v-am arătat. unii mă citiţi alti nu ştiţi, cineva în fiecare zi mă descoperă.



este dacă vreţi un liant între realitate si o parte din mine, o parte furibundă pe care nu o dezvălui oricui. este adevărat, este un blog public si oricine mă poate citi dar nu cu toţi mă vor înţelege.



pentru mine este un fel de jurnal de care ma folosesc. cu ajutorul lui corectez. cu ajutorul lui îmi vad trecerea peste asta clipa.
poate intr-o zi va fi un back-up sau poate doar motivul unui zambet.

ce ştiu cu siguranţa este faptul ca reprezintă o mărturie a unei parţi din mine asa cum este ea.

cei ce mă citiţi, VA MULTUMESC! dar priviţi si clipurile. sunt parte a celor scrise, doar ca ele spun cea ce eu nu ştiu a spune astfel. sunt însă selecta-te în asa fel încît sa completeze, sa spună ce simt.


da...si mie frica ca voi veni acasă si voi privi în gol si asta doar pentru ca am ales sa fac cea ce trebuie, dar nu si pentru mine. mi-e frica ca nu voi mai avea şansa sa simt libertatea asa cum salasuieste în adancul meu si cum sa potrivit cu libertatea cuiva .... undeva in trecut




si atunci, fără sa cer voie nimănui imi fac bucuria de a rămîne nebun. mă urc in acest tren, mă închid în compartiment, închid geamurile si uşile si îmi astup urechile. TRĂIESC asa cum îmi doresc!