miercuri, 17 februarie 2010

imagini vazute prin geamul spart

nu incerc sa explic nimic, nimanui. fiecare are conceptia sa despre cele ce voi scrie eu aici. respect acest lucru. pornesc de la premiza ca este cea ce cred eu, si daca vreti asta este analiza, propia mea analiza la cea ce gandesc.


cu totii iubim macar odata in viata. defapt sunt sigur ca o facem de mai multe ori. in ultimul timp aud in jurul meu fraze de genul "am iubit-o toata viata"sau "simt ca o voi iubi toata viata". am simtit a spune si eu acest lucru. in adincul sufletului meu.
doi oameni se iubesc. la un moment dat se despart. unul dintre cei doi numai poate iubi. nu mai simte acest lucru. unul dintre ei iubeste in continuare pentru nu se stie cat timp. el este cel ce spune "simt ca o voi iubi toata viata". este frumos si tragic in acelasi timp acest sentiment. tragicul intervine atunci in viata acelui om si este prelungit de catre un sentiment ce se vrea a fi dragoste dar este defapt suferinta, suferinta sau dragoste neimplinita. acel om a iubit dar dragostea lui, odata cu trecerea timpului se transforma in aceasta neimplinire de care nu este constient, sau de care nu voieste a fi constient. oamenii ce spun ca au iubit pe cineva pina la sfarsitul vieti lor sunt oamenii care au trait o dragoste neimplinita, o dragoste neimpartasita.
de ce cred asta? cred in dragoste! dragostea este inceputul. mai apoi urmeaza respectul. oamenii nu iubesc pina la sfarsitul vietii lor o singura persoana. dragostea simtita atit de frumos si de intens la inceput se transforma in respect, in obisnuinta. DA! este poate putin dur spus dar acesta cred ca este adevarul. ne obisnuim sa simtim, sa daruim, sa primim si intr-o zi lucrurile astea vor parea a face parte din noi decand lumea. spunem ca iubim dar defapt respectam dragostea ce am simtit. am auzit uneori de la cei mai in varsta o fraza de genul "m-am indragostit din nou de ea/el" si nu stiam cum sa imi explic asta. stiam ca sunt casatoriti de ceva ani...
imi dau seama ca defapt acesta este momentul in care devenim constienti de respectul purtat sentimentelor ce ne-au unit. o amintire revenita din preafrumosul nostru trecut ne poate face inima sa bata din nou la fel ca la inceput. este o minune continuua dragostea pentruca nu moare niciodata. se transforma si revine adusa de locuri si clipe din trecut sau al nostru prezent isi pastreaza a trecutului frumusete. pentru mine acesta este fericirea. off...

atunci cand insa, si revin la cele scrise mai sus, atunci cand din cei doi nu a mai ramas decat unul, nu-i de ajuns. unul nu poate pastra dragostea celor doi. si atunci dragostea se transforma doar in suferinta, intr-o poveste de dragoste neimplinita, fara "finalitate". chiar si in cazul in care cei doi mai simt acelasi lucru dar viata nu ia putut lasa sa fie impreuna.
si atunci ce mai ramane? ce ramane cred eu, este respectul fata de amintiri. dar dragostea trebuie uitata. ea nu trebuie sa ramana pentruca altfel acela ce o simte va ramane prins intr-un timp ce nu mai are legatura cu realitatea, cu viata sa. si asta duce la neimplinire, la un vis continuu, la o singuratate interioara apasatoare. acea dragoste trebuie avortata inainte de a naste ea insasi suferinta. trebuie adusa la stadiu de nimic pentru a putea lasa locul alteia.
stiu...este ucigator de dureros pentru un suflet cu adevarat mare, sa iti dai seama ca tinzi spre o zi in care atunci cand vei reintalni acea persoana iubita odinioara atat de mult, sa o privesti fad si fara sensul avut altadat. privesti o dezamagire. te bucura fericirea ei dar sincer, undeva in sufletul tau o privesti cu esecul unei clipe din trecut. nu ne place sa ni se spuna asta. dar o simtim.
stiu...si pe mine intr-o zi, tremurul mainilor ma va parasi atunci cand o voi intalni. nu imi place dar acest sentiment cel simt stiu ca va fi ucis de catre o alta dragoste la care viata mea isi cere dreptul. de acea spun ca fericirea, si nu imi place acest lucru, fericirea mea si poate si a ei si a altora asemeni noua, are ca fundatie cadavrele a tot ce am iubit si atunci va fi disparut...


spun nu imi place pentruca mi-as fi dorit sa iubesc o singura data, o singura persoana si sa fiu fericit fara sa simt vina....


Niciun comentariu: