cu mine de vorba

                   petrec minutele astea din viata mea comvulsiv, cu mainile lipite de mine. daca le-as da drumul sa umble, mainile mele ar pleca acolo unde isi doresc sa atinga. malurile unui rau si caldura unei altfel de clipe. a altcuiva...
nu le pot lasa, off doamne. nu le pot lasa ca-s egoiste si vor ceva ce poate nu le vrea sau poate nu se poate amesteca astfel. acolo in orasul strabatut de riu si-au castigat fericirea, stiu! dar tot acolo cineva si-a castigat libertatea, stare de fapt fara de care nu poate insoti viata. numai asa forta cu care spune "bine ai venit" isi poate pastra continutul si culoarea, cand verde, cand albastra. iubeste oamenii din jur si atat. fara concepte prestabilite, fara momente regizate si insotite de cantitati de fals, cu suflet si teama. teama....da teama. eu si ei am adus teama. nu i-am inteles libertatea sau poate nu am vrut sa intelegem decat ce am dorit noi. eu am mers si mai departe si am adus judecata. pretextul gandului meu a fost sa vindec. am taiat si mai adanc si am arat cu plugul cuvantului meu toate ranile de-a lungul si de-a latul intregii sale fiinte. nu am facut decat sa o elimin din ecuatia propiei sale vietii. m-am oprit tarziu cand am vazut teama, dar prea tarziu. se indepartase.
                   stau si ma gandesc cat de greu ia fost sa vada cum eu vorbeam fara sa o ascult si cum omul de care se indragostise ai cauta explicati la tot cea ce incerca sa spuna. degeaba vad toate astea acum dragile mele maini, degeaba. in fata tribunalului este un parc si acolo iarba este plina de glasul ei. cum sa vin eu din sala de judecata si sa ai spun ca imi este dor de ea cand ochii ei ma privesc cu libertatea cerului si ma fac sa ma simt ca un hingher.

nu va putea uita roba mea de judecator niciodata si chiar de mi-e greu nu am dreptul sa ai mai spun vreodata ca eu avocatul i-am putut intelege libertatea. eu v-am distrus atingerea dragile mele mainii si tot eu sunt cel ce va cere acum sa nu mai cereti nimic, sa nu mai incercati sa reparati si nici sa cautati. judecati-ma voi caci de judecata modului in care am simtit malurile acelui rau se va ocupa Dumnezeu. ai simt pedeapsa si tac. spasit imi continuui pasi prin marea de lacrimi ce mi se lipesc de talpi si ma rog. atat mi-a mai ramas din fericirea de altadat. bucuria de a ma ruga. si e cinstit si drept mainile mele. va rog sa ai respectati zborul si incercarea de a se ridica. va rog sa ai respectati dorinta de a fi iubita din nou. dar nu de fostul judecator! ci de frumusetea unui inceput inocent, fara trecut in doi. voi intelegeti ce simt si stiti cat de puternica este frumusetea asta, dar intelegeti ca trebuie sa ramaneti tacute si lipite pe langa corp si cine stie, poate intr-o buna zi ai veti putea admira zborul.