Tricoul meu alb, la Bucuresti este gri. Dincolo de ideea asta caut, ma caut. Contrar frazei ce tocmai am scris inainte, ma simt totusi sigur de mine. Sint locuri unde tricoul meu alb este verde. Probababil de la fericirea pamantului din acele locuri. Acolo unde oamenii imi dau din natureletea lor. Ce hrana ... frumusetea. Si linistea a toate...
Eu cand vad oameni care zambesc incep sa inteleg cuvintele. In rest sunt mut si continui sa fug. Recunosc ! Uneori sint mai frumoase amintirile. Realitatea imediata are ca sublim lupta. Dar totusi ce gresit gandesc :)
Pai din prezent se naste placerea mea din trecut. Iata cum descopar ca imi place sa gandesc despre prezent de undeva din viitor, privind-ul ca si trecut. Complic si ma bucur de simplitate mai apoi, desfacand. Si in mijlocul a toate ... lumina. Dragoste ! Din asta ma trag. Cu asta imi petrec gandurile.
Cand plec intr-un loc frumos sau spre ceva ce ma fericeste, intotdeauna ma stradui sa am stomacul gol.
Multe se nasc in mintea si sufletul meu. Multumesc Doamne
Postări
