fara nume, fara ideal dar sigur cu sens

asa am iubit. si iubesc in continuare.
si nu am iubit dar a fost asa...
am spus de multe ori "te iubesc" dar abia acum imi dau seama ce mult am mintit. mi-au placut sentimentele si cadrele in care m-am regasit puternic si plin de siguranta...dar atat. o alta destinatie a acestor cuvinte a luat prea usor locul celei de dinainte.
de ce vad acum asta? nu stiu...
stiu doar ca cele ce simt ma imping spre o mare schimbare. de data asta simt ca plec amputat pentru totdeauna.
si nu am crezut ca-i degeaba, si nu am simtit in zadar cele ce am savarsit! am simtit asta fara egoism stiind toate cate sint, parca dinaintea EI.
de aceea pot spune ca sunt fericit pentru fericirea ei. atunci cand o va simti. si nu ma refer la orice fericire ci la acea fericire pe care ti-o da implinirea sentimentelor, ce o simti in suflet si care te umple.
am simtit ca sunt in plus in viata ei cu toata furtuna pe care o simt, am simtit ca doar cuvintele mele mai au sens, am simtit nedreptatea rostita si nerostita a cuvintelor ei.
am simtit ca platesc facturile altora cu lacrimile mele. atunci ma aplecam si adormeam in ochii ei. asta ma impiedicat sa o vad in uneori. sufletul ei fracturat mi-a daruit mii de metri patrati de cer si esente tari cu care am umplut ore de vis.
si am continuat sa daruiesc. nu am simtit asta niciodata ca un ajutor si nici ca pe o judecata. nicidecum o povara. uneltele cu care am lucrat au fost cateodata prea ascutite, dar am sapat plangand catre sufletul ei. de fiecare data cand i-am simtit durerea, am simtit durere la randul meu.
nu stia ca odata cu ea, alaturi de ea, eu...renasteam. toate lucrurile pe care la randu-mi le inchisesem, acum ieseau pentru a i se darui.
intr-o zi mi-a spus ca din toate astea s-au nascut pasi importanti pentru ea. mi-a multumit si atunci am stiut! sufletul incepuse sa vada, sa se bucure fara teama. am simtit ca nu mai este cale de intoarcere. chiar daca de atunci, uneori am mai vazut masca, sufletul iesea la iveala si ai umplea fiinta.
am vazut cum a inflorit, greu, incet dar semet si puternic. chiar daca de aici de departe sufletul meu a simtit cum fiecare mugur sa transformat in floare, cum fiecare crenguta a prins scoarta si nodulete.
am stiut atunci ca indiferent de persoana, celui ce ai este dat sa vada si sa asculte sufletul ei, i se va darui iubire. m-am rugat sa intalneasca omul/oamenii care sa pastreze fiecare floare a pomisorului nascut din dragoste si mangaiat de razele bunicilor.
putem face foarte usor rau, dar uneori sau poate niciodata cu greu mai putem repara.
poate simte ca in afara de durerea faptului ca poate nu o voi mai putea strange in brate niciodata, mi-a daruit atatea zambete ale sufletului aratandu-mi cum deschide bratele si rade catre soare. este imaginea unui inger. si nu-i prea multa comparatia, nu! este doar simpla si venita din mine. caci oamenii cu astfel de suflet sunt ingeri. cu ce altceva sa ai comparam pe cei dragi noua pentru a spune totul despre ce simtim si vedem atunci cand ai privim?
daca ar citi acestea ce am scris m-ar fi intrebat "eu cum sunt?"
simt asta si ai multumesc.


chiar daca...
atunci cand am simtit ca simte ce-i cu mine
ea mi-a spus ca nu si-a plecat gandul asupra mea
eu, i-am simtit dorinta de-a afla.
astfel ma sarbatoresc si este felul meu de a fi egoist.




Voi cum iubiti ?