eu sunt

eu sunt...
cel ce si-a dorit sa cante la toate pianele din lume in acelasi timp, sa strige alaturi de sute de viorii, sa danseze alaturi de mii de oameni plangand cu zambete in hohote de lacrimi ale fericiri. mi-am dorit sa simt si am simtit in mine cantecele a milioane de copii si fericirea a milioane de oameni ce isi doresc a vindeca lumea asta. am simtit a darui inceputul iubiri intre noi toti, am simtit mainile unui zid ce inconjoara pamantul...
dar am fost ucis de propia mea fericire, de plansul propiului meu copil, nenascut inca. toate s-au stins incet incet sub povara umilei si neimplinitei mele existente ca om.
am fost...
toate astea pina sa simt propia mea durere in aceasta lume. egoismul a invins toate cate au fost. m-am inrait, am ramas orb si asta pentru cele cateva vise simtite in interior, vise a caror finalitate ma sters.


este daca vreti destinul unui om ce si-a dorit sa daruiasca tot binele si frumosul cel simtea, destinul uni om ce sa impiedicat de propia viata. si maine ... maine va fi, dar va aduce dorinta de a nu mai fi...

voi muri un anonim pentru totii cei din jurul meu, sau poate intr-un sfarsit cineva ma va cunoaste.
indiferent de toate astea, sunt deja mort si cu cat devin mai constient de asta cu trecerea fiecarei clipe, cu atat ma apropii mai tare de mine si plang.