salut Catalin

acesta este "tovarasul" meu de drum. trec prin clipe prea pline, peste puterea mea de a le potolii. obisnuiesc sa vorbesc cu mine privind oglinda. ma uit in mine si ma ascult...
 de obicei fac asta inchis adanc in mine, retras. dincolo de oamenii ce m-au intalnit in aceasta viata, departe de cei ce ma cunosc. am taine adanc sapate in mine.  



                                                                       acum ma simt al nimanui, nici macar al meu. nu ma caut pentru ca stiu ca exist. odinioara am umplut zile si nopti cu zambetul si imbratisarile mele. m-am jucat cu privirile sufletului meu, am transformat oamenii in diapozitive si le-am adaugat cantecul inimii mele. acum ma simt de parca as fi gresit totul fara sa imi para rau de ceva. ma simt de parca i-am obligat sa faca parte din scurt metrajul vietii mele.



...ma ascult si aud loviturile caldaramului in pasii mei. zilele imping noptile si noptile devin refugiu de lacrimi ce cad pe sinele de tren ale nici unei destinatii. nici macar nu stiu daca "apartin" cuiva.

                Si atunci astern totul aici pe cat de mult pot, caci toate vin dea-valma in iesiri cu sensuri haotice, ce se intorc in mine. de ce sunt atat de rau ?