Incotro ...?

Sunt sigur ca undeva in sufletul nostru, cu totii ne intrebam incotro se indreapta omenirea. Mai apoi ne raspundem si raspunsul cred, din pacate este la fel de comun ca si intrebarea. Dar ... atat! Ne oprim si spunem ... "ce pot eu face ? Sunt un simplu om si nu am putere de mai mult..."
Nu judec. Si eu fac acelasi lucru. Nu misc un deget. Ma ascund in spatele neputintei mele si tac ... uneori plang. Nimic mai mult !
In acest timp drama din jurul nostru se intinde ca o plaga. Ma intreb daca meritam Doamne ce am primit de la tine. Ma intreb si sunt constient ca fac asta cu pacat. Tu ne iubesti mai mult decat ne iubim noi insine. TU ai incredere si eu ma indoiesc de increderea TA in mine.
Deunazi urmaream la televizor cum un om aproape a ucis un caine al-nimanui, cu lovituri de ciocan in cap doar pentruca acesta din urma intrase in gradina lui. La inghesuit undeva aproape de gard si ... EL OMUL si-a aratat statutul ! Cea mai evoluata fiinta de pe acest pamant...
Cineva a facut ceva totusi, si acel caine a scapat. Si stiti ... el cainele, astazi sa ridicat si sa lasat mangaiat de oamenii...
Si atunci Doamne cum sa nu fac iarasi pacat si sa nu ma intreb ? Noi am pierdut increderea. Am inlocuit asta cu suspiciunea careia ai spunem elegant si nedrept, prevedere. Nu mai putem nici iubi si nici darui ceva, neconditionat.
Stiu...mai sunt printre noi si oameni demni de TINE. Oameni care nu au timp sa se intrebe, oameni care fac putin cate putin si aduc cu ei atat de mult, noua si celor ce ne inconjoara.
Cineva mi-ar spune (si pe buna dreptate) ca daca sunt atat de constient de ceea ce sunt, de ce nu fac nimic. Doar stau si ma plang de neputinta mea...
Poate ca fac, poate cu totii facem. Poate de asta Dumnezeu nu-i atat de manios incat sa puna punct. Imi place sa cred ca exista un echilibru care mentine balanta intre bine si rau. Nu-i mai mult nici deoparte nici de cealanta.
Multumesc. Stiu eu CUI...
Am inteles sa ma bucur de mine, sa ma bucur de ceea ce fac chiar de-i putin, sa nu imi plang neincrederea...Sa imi doresc sa fac mai mult, sa incerc sa nu limitez vointa cu ajutorul unei clipe de neputinta !

Simplitatea cu care Dumnezeu isi iubeste creatia ar trebui sa ne faca mainile sa caute si sa cuprinda cat mai multe alte mainii.
Blogul meu poarta haina iubirii dar si a neputintei. Sunt eu si imi doresc Doamne ca "maine", sa descopar in mine mai multa dragoste !