luni, 4 octombrie 2010

Cred...

ca "suntem" cu adevarat, ca traim, ca putem intelege pe Dumnezeu si minunea LUI, atunci cand zambetul celor dragi ne este de ajuns pentru a fi fericiti.
Ce primim nu ne este dat sa intelegem decat atunci cind lasam sufletul sa isi deschida palmele si sa primeasca.
In rest suntem biete colivii ale propriilor suflete. Mi-a fost deajuns un zambet pentru a vedea toate astea, mi-a fost deajuns un zambet pentru a simti ca traiesc.
Nu irositi zambetele celor din jur si daruiti la randul vostru. Uneori un zambet spune mai mult decat ar putea spune cuvintele.

Niciun comentariu: